Actiuni aparent bune pentru mediu, cum ar fi ecologizari sau impaduriri, sunt blamate doar pentru ca sunt sponsorizate de "marii poluatori", dupa cum au numit unii activisti de mediu companiile care au o amprenta mare de carbon.
Un caz celebru de parteneriat care a ridicat semne de intrebare este cel facut intre WWF, unul dintre cele mai mari ONG-uri de mediu la nivel mondial si Coca Cola, unul dintre cei mai mari poluatori, din cauza numarului mare de sticle de plastic pe care le pune pe piata, din care reuseste sa recupereze pentru reciclare doar o mica parte.
Acest parteneriat, numit "Impreuna pentru Dunare", a dus la aparitia unei noi Delte in Romania, Garla Mare, in judetul Mehedinti. Prin refacerea unei zone umede. Zonele umede fiind foarte importante pentru refacerea biodiversitatii si pentru lupta cu schimbarile climatice.
Un demers asadar laudabil, care a si fost desemnat in 2020 "Parteneriatul Anului" în cadrul premiilor Reuters Responsible Business Awards.
Si atunci, de ce este controversat?
Vasile Lazar, consultant in sustenabilitate: “Parteneriatele astea nu sunt vazute cu ochi buni, pentru ca aceste companii, de genul asta, au un istoric de amanare a unor actiuni decisive luate in vederea reducerii amprentei de mediu. De aceea si gradul de incredere in astfel de parteneriate din partea activistilor este scazuta.
Cred ca eforturile companiilor de a ajuta la reabilitarea unor zone rare, la renaturarea unor zone, la curatenia plajelor, a malurilor raurilor si asa mai departe, sunt lucruri laudabile, sunt lucruri bune, e bine ca se intampla lucrul asta. Numai ca noi actionam cumva la capatul conductei. Sunt acele solutii “end of pipe”. Sigur ca ele sunt bune, aduc un beneficiu asupra mediului. Orice actiune, orice hartie ridicata de jos si pusa unde trebuie, este laudabila, este buna. Numai ca noi ar trebui sa lucram in amonte, la cauza, la sursa problemei.
In Statele Unite este de mult adoptat un program, de prin anii 70, inainte sa apara in Europa chestia asta cu directiva legata de prevenirea deseurilor, de prevenire a poluarii si de productie curata. Si acolo, ani de zile, au incurajat practici ale companiilor de a redesena, de a regandi conceptele, proiectele produselor, de a regandi ambalajele, de a regandi produsele in sine, serviciile in sine, intr-o asa maniera incat sa aiba o amprenta cat mai mica asupra mediului.
Mie mi-ar placea sa vad un parteneriat intre orice organizatie guvernamentala si o astfel de companie care are o amprenta mare asupra mediului pe asa ceva: Domnule, uite, am adus niste specialisti in sustenabilitate care sa stea impreuna cu noi la masa si sa se uite la produsele noastre si sa le redesenam de asa maniera incat sa fie mai prietenoase cu mediul.”
Asadar, iata cheia in aceata aparent fina delimitare intre o actiune responsabila si greenwasing: masuri luate mai debraga pentru regandirea modelului de business, cel care cauzeaza problemele, si nu doar masuri de remediere, a ce se mai poate remedia.
Nu sunt doar asteptarile specialistilor de la companiile care tin mortis sa se pozitioneze pe piata ca fiind cele mai sustenabile, cele mai verzi. Ci si ale oamenilor de rand, care incep sa inteleaga din ce in ce mai bine tacticile de comunicare inselatoare si sa le respinga.